LE POESIE
Di votazioni
Fra pocu jorna ‘nci su li votazioni,
è a festa di tutti i forchettoni;
cu votu ‘nci torna la speranza
mu ‘nc’inchìnu nautra vota a panza.
U dicca piatti ‘nc’issi a la mugghjeri:
“A sira ‘cchjù pe ‘mmia no cucinari;
trovu sicuru ncunu fissa i candidatu
chi mi pasci pammu ‘nciugnu u votu.
I pizzerij su tutti chini chini
occupati di l’esercitu di ‘bbuffini,
chi pe’ na pizza aima e na birra
strisciarìanu cu la lingua ‘nterra.
I trattorij su ‘bbeni attrezzati
pé’l’arrìvu di letturi e candidati,
cu attacchini e lecchini scurtati,
mu ‘nci’abbuffanu di polli e patati.
I grandi letturi, chidi ‘mportanti,
‘nci’abbuffanu ‘nta li ristoranti;
‘nci piaci mu mangianu abbondanti
a’bbasi i pisci, ca no’ ‘ssu pisanti.
Unu na sira ‘nci sentìa ca’ crepa,
gurdu di carni i pecura e di crapa,
vinu ‘ndi ‘mbippi ‘cchjù di na giarra
puzzava i muffa, e u posau ‘nterra.
‘Nte barri pari ca ‘nc’è u mercatu,
tuttu a sbafu, offri u candidatu,
birra e cafè nci’u ‘mbivinu cati cati
a fini di votazioni sugnu sauriti.
Mu vi dannu u votu ‘ssi minchjuni
jati consumandu nu saccu i miliuni,
cu ‘nci jinchi nu scifu di canigghja,
‘cchjù di tutti l’autri voti pigghja.
L’emigratu
Abbrazzò i figghj e la mugghjeri,
ciangendu pigghjau u trenu pe partiri;
mu a famigghja poti ammanteniri
all’esteru ‘nci ‘ndi jiu a lavurari.
Era a prima vota, mai avia nesciutu,
non ‘avia mancu partutu pè sordatu;
orfanu eppi mu manteni a famigghja,
cuminciò i picciridu mu travagghja.
Subba o trenu sulu e ammuutunatu
pensava a quantu era disgraziatu,
‘nta casa soi ‘cchjù no potti stari,
a trantatri anni eppi a emigrari.
Tornava a casa pà festa patrunali
e a dicembri pè lu Santu Natali,
i ferij sugnu jorna e settimani
comu li sordi valanu di li mani.
Ogni vota ‘nci ciangia lu cori
mu dassa i figghj pe ripartiri,
ma ormai ‘nci avia rassegnatu,
c’avia u faci a vita i l’emigrantu.
Era cuntentu c’avia ‘mbecchjatu
e finarmenti tornava pinzionatu,
di l’anditu cusapi comu scifulau,
du terzu pianu catti e ‘nci ammazzau.
Doppu tant’anni tornau a lu paisi
tutti l’aspettaru a li primi casi,
d’inta a quattru tavuli ‘nchjovatu,
finarmenti, pè sempi avia tornatu.
U’ Campisantàru
Havìa vinciutu ù postu pè campisantàru,
era ù primu jornu chi trasìu ‘nto cimiteru,
‘nci misi a lavurari sulu sulu e quetu quetu
Pè tutta a jornata non’aprìu vucca e steppi mutu.
“Possibil ca nudu mortu voli mu parra cu ‘mmia?
Sulu m‘ncrisciu, vorria nu pocu i cumpagnìa,
si ccainta nudu ‘nci movi e nudu dici nenti
a cumanda certamenti ‘ncunu delinguenti”.
Pé sta curiosità ù campisantaru
‘nci misi a girari ‘nta lu cimiteru,
vozzi u controlla a menzu a li morti
chidi chi vivi ‘nci sentianu forti.
I ‘cchjù ‘mportanti ‘nci capiscianu da cappella
pecchì di li sciancàti l’avìanu assai ‘cchjù bella;
i nomi di povari cu pinnèdu eranu scrivùti
chidi di ricchi a littari ‘ndorati.
‘Nta nu tamulu i lussu, di marmuru prigiatu,
stendutu longu longu ‘nto tambùtu
‘nc’ era nu mortu tostu ‘mbarzamatu,
bruttu ‘nta facci e tuttu ‘ngialinutu.
U’ campisantaru cuntentu ‘nci alliffò li mani
e dissi: “Finarmenti u piscài nu piscicani,
avi puru i manigghj d’oru a lu tambutu!
Mò vogghju u sacciu cu era ‘stu cornutu”.
Du latu avanti avìa nu vitru trasparenti
mu ‘nci arricordanu tatti, quantu era potenti;
u scrittu subba a tomba era d’oru lucenti
e lejendu ‘nci capiscìa ch’era nu prepotenti:
“ERA UN UOMO PIENO DI VIRTU’
LA SUA MORTE UNA DISGRAZIA FU’
PERI’ PER MANO ASSASSINA
GIORNO DI PASQUA ALLE CINQUE DI MATTINA
ALLA FAMIGLIA LA SUA VITA HA DEDICATO
ERA DA TUTFI RIVERITO E RISPETITATO.
AMICI, PER ALLEVIARE LE SUE PENE,
NON FIORI, MA OPERE DI BENE”.
“Finarmenti scoprivi cu era stu birbanti
‘ccainta a cumandàvi tu, bruttu delinguenti!
Quand’eri vivu eri u cchjù dirittu i tutti
mo chi si mortu voi u cumandi puru i morti!
I stu momentu ‘mpoi cu ‘mmia a mu ti fai i cunti
a mu sai ca io di morti no mi spagnu i nenti;
mo finisti i cumandàri bruttu tartaràru;
‘ccainta a cumandu io chi ‘ssu u campisantaru”.
U riscattu
Mi risbigghjai ch’era stralunatu
e no sapìa chi m’avìa capitatu
nu corpu ‘nta testa m’aviamu minatu
e a mugghjeri puru sequestratu.
E’ veru ca ‘nc’è tanta dilinguenza
ma è veru puru ca nc’ è tanta ‘gnoranza
si mi dicianu ca l’hannu a sequestrari
ijo ‘ncià cunsignava senza protestari.
Passau cchjù i nu misi senza novità
e io ‘nta casa stava comu nu pascià:
riposava, mangiava, ‘mbivìa e dormìa
e u rimuri di na musca no sentìa.
Fu venerdì diciassetti di fravaru
chi i sordi du riscattu mi cercaru
“centu milijuna posa arreti a lu bivèri
Si’nnò t’animazzamu la mugghjeri”.
Avogghja m’aspettanu i minchjuna
pe quandu ‘nei portu i milijuna
‘dducentu ‘ncindi portu a lu bivèri
sa fannu pezza pezza a mè mugghjeri.
U’ telefonu l’eppi di distaccari;
cu la paci ‘cchjù no potìja stari
doppu, gratis ma volianu tornari
ca cchjù na potijanu sopportari.
“Si ‘stu diavulu ti torni a pijari
nui u riscattu ti l’avìmu di pagari
si a sopportasti tantu: tu si santu!
No t’approfittari e dindi quantu”.
Capiscivi ca siti senza sperienza
nenti vogghju, no mi poti a cuscenza
tornatimmillu ssu cifaru scatinatu
ca sugnu abbìtuatu u campu sequestratu.
Ascurtati figghj, viti ca vi’nguajati
no sequestrati nè schietti nè maritati,
si di fimmani no cercati u v’allascati
di sequestratori diventati sequestrati.
‘A cavalla
Vestuta i nighiru, subba nu tumulu curcata,
gridava e ‘nci pistava chi paria ‘ndimoniata:
“Dimmi chi servi cchjù sta vita mia,
mò chi su sula, mò chi perdivi a’ttia”.
Subba o tumulu, cu hjuri addubbatu,
‘noc’era nu ntrattu du povaru maritu;
era nu vecchjaredu nu pocu sdentatu
cu n’occhju fanu e tuttu scocculatu.
Amuri bellu di lu cori meu duci,
ti ‘ndijisti a lu mundu di la paci,
dinci a lu Signuri u chjama puru a’mmia
ce vogghju atterrata ccà vicinu a’ttia .........
Eri la culonna di la casa mia,
l’unicu trisoru di la vita mia;
sulu partisti, a’mmia m’abbandunasti,
na spata ‘nto cori azzippata mi dassasti”.
U velu, ventìjandu, na candila ciculìa*
E all’improvvisu tuttu ‘nci sbampau;
p’addaveru cuminciò a gridari disperata:
“Cristiani, aiutatìmi sinnò moru gruscjiata!”
Saddò all’orditta comu na cavalla,
sbattia chi parla c’abballava a tarantella;
‘nci jettò ‘nterra, girò, votò e ‘nci’arrocculò
Tantu chi i vampi all’ampu l’astutò...
“Bruttu cornutu, statti quetu docu,
si mortu e ancora voi mu menti focu?
Si nnò ‘ssù pputtana, pputtana mu divuntu
si ve gnu cchjù u ti viju o campisantu”.
‘Ch‘eri pputtana già u sapijanu tutti
mo ‘nciù vandiasti puru e morti
cusi pur’idi sannu ce su ù rrè di cornutuni
e tu si la raggina di li pputtanuni”.
* Ciculiau: sollecitò
Li toj bellizzi
A la finestra ti vitti affacciata
(e di rosi e hjuri eri ncurunata)
Cu li toj bellizzi e lu splenduri
a li hjuri nci scumpisti* li culuri
* Scumpisti: hai scolorito
U testamentu
Quandu moru mi ‘ndi vaju tranquillu
ca i redità no’ dassu ‘nu spillu,
tutti i parenti avìti i ciangiri
pe’ debbita chi v’assu i pagari.
Si sordi e terri vi dassaria
a tutti quanti vi ‘nguajarìa,
ca u v’accordati mu spartiti
arriccarissivu l’abbucati.
Io chi no’ sugnu fissa
no vi ‘ndassu mancu pa missa,
si voliti mu ma diciti
i sacca vostra a m’a pagati.
Pa stà redità no’’ v’acchjappati*,
nenti v’assu mu spartiti;
si pè chistu ‘mpaci stati,
l’anima mia benediciti.
* V’acchjappati: litigate
U ‘cchjù potenti
Ammia tutti mi vonnu bbeni assai
nudu mi dumandau mai d’undi arrivai
no’ su gelusi si ‘ncunu mi manijau
oppuru si ‘ncun’autru mi amau.
S’avissi na brutta malatia
a tutti quanti vi la ‘mbiscarìa;
no ti meravigghjari, puru attia
comu minimu ti fazzu simpatìa.
Tutti mi trattanu cu delicatezza
sia l’omu ca la fi mmana m’apprezza;
cu m’avi dici non è felici
e cu è senza i mia non avi paci.
Aju la stima di li delinguenti
e puru di tutti l’omani potenti
di sacristani, monaci e prelati
di cui avi a saluti e di malati.
Vorria u staju cu cui avi bisognu
ma mancu di mia patruni...sugnu;
starìa megghju cu la brava genti,
ma staju cu li strunzi e li fetenti.
Pe mmia ‘ndi fannu di tutti li culuri
‘nci ‘ncarranu avanti* puru lu Signuri
‘nci vindarìanu l’anima a lu demoniu
pammu m’avarìanu di loru patrimoniu.
Ijo sugnu u RRE, di tutti lu criatu
no ‘nc’è o Mundu n’essari cchjù amatu
pemmia puru a Gesù Cristu ‘nci vindiru
u cchjù potenti su ijo: lu dio dinaru.
* ‘ Nci ‘ncarranu avanti: travologono
Nu grandi funerali
‘Nta Roma era chinu i carbineri,
di militari pomperi e finanzerì,
in grandi riforma eranu vestuti
chi dimaragghj o pettu mpenduti.
‘Nc’eranu migghjara di curuni
di hjuri accupparu lu stratuni
spilavanu chi fari appiccicati
camij cu cannuna e carra armati.
A carrozza avìa ncunu centu cavalli
‘cchjù i centu generali e colonnelli
u tambutu ch’era di lignu preggiatu
ca bandera italiana era accuppatu.
Sindaci cu la fascia tri culuni
mu nci cantanu ‘nci volìa quattr’uni,
cunsigghjeri regionali, provinciali,
e i capi di gabbinetti ministeriali.
Di luttu strittu eranu migghjara,
i gralimi ‘nci currianu a hjumara
ciangìanu addaveru disperati
i senatuni e tutti i deputati.
L’apparecchj spioravanu la terra
sparavanu cannunati comu ‘nguerra
sonavanu nsemi setti bandi militari
ma cu morìu no mi potìa capacitari.
I siminaristi eranu a migghjara
i previtì du capitulu centinara,
prisenziava stu grandi funerali
puru u Papa cu tutti i Cardinali.
Di regioni ‘nc’eranu i presidenti
da camera e du senatu eranu presenti
chidu da Reprubbica: u ‘cchjù abbattutu
abbrazzava disperatu lu tambutu.
Poi capiscivi Benedittu u Pateternu!
Nci facìanu u funerali a lu cuvernu:
Avìanu ammazzatu a Reprubbica, taliana
E ciangianu puru, figghj di pputtana .
A vera Demograzia
A càmmara di deputati
simu tutti rapprisemtati
‘ndavì di ogni categoria
chista è a demograzia.
Su presenti i ruffiani
i curnuti e li pputtani
‘ndavi assai defi cienti puru
‘ncunu ‘nteliggenti.
‘Mprima fila lì massani
i mafiusi e i marpioni
na minoranza sugnu bboni
a maggioranza su latroni.
A’nnomi “dei lavoratori”
‘nci ngrassaru comu tori
a’nnomi “della Democrazia”
Futtinu a bbui e futtinu a’mmia.
Chi no trovaru, n’arrobbaru
erba tascia o’ndi dassaru,
chista è a vera Demograzia
‘nculu a bbui e ‘nculu a’mmia.
U giudiziu di bacchettuni
Si unu bbona voli mu ‘nci a passa,
a m’è capaci u faci all’autri fissa;
nta sti paisi non guardanu a sostanza,
ma sulu l’apparenza e a cumbenenza.
Io no su fissa e sacciu u sbrogghju la matassa,
ogni dominica ‘mprima fila mi sentu la missa;
mi cumpessu e cumunicu a Pasca d’ogni annu,
cu l’anima netta mancu i diavuli mi ponnu.
Puru ca jestimu e arrobbu tuttu l’annu,
cu na cumpessioni mi scotulu a nu jornu;
giru ‘nte chjesij cu previti e sacristani
tenendu stritti i patrennostri e mani.
A proganda ma fannu i parrocchjani,
idi sannu cu su i bboni e i mali cristiani
si di mia nu bbonu cuncettu ‘nci fannu,
tranquillu pozzu arrobbari pè natr’annu.
‘Nta sti paisi, esseri giusti o n’servi a nenti,
cunta u giudizui di quattru bacchettuni deficienti;
si nò ‘nci cala a idi, poi essari santu miraculusu,
ma i miraculi chi ‘ffai ti menti ‘nto partusu.
Si giudicatu bbonu voi, subba a sta terra
predica sempi paci e fai puru la guerra;
pecchì si ti comporti comu nu bbonu cristianu,
mancu u previti ti voli ‘nci fai lu sacristanu.
Miraculu italianu
U Presidenti Berlusconi
vinciu i votazioni
chissu faci cosi ‘bboni
duna posti a milioni.
Sapi u manìa la pignata
pammu vota la frittata
mu sbrogghja la matassa
mu faci allàutri fissa.
Tassi no ‘ndi menti ‘cchjù
caccia chidi chi ‘nci su
cui ne pagau fi ci ‘bbonu
‘ca mo faci lu cundomu.
Mo chi libbaràu u mercatu
caccia i debita du statu
aumenta tutti i pensiuni
ca nciu promentiu e minchjuni.
E’ di palora Berlusconi
fici u decretu pe latroni
mo n’autru ‘ndu prepara
mu pulizza Lasinara
Faci u ponti di Messina
pè rispettu di Riina
chidu varìa nu decretone
pammu torna a Corleone.
Siti na massa i miscredenti
no’ criditi a ‘nnudu e a nenti
faci chidu c’avia prommettutu
si ‘nci dati u potiri assolutu.
E’ democraticu Berlusconi,
voli a radiu e a televisioni
m’a cumanda idu sulu
mu ‘nda menti a tutti...